sâmbătă, 17 iunie 2017

NORMALITATE(?)

 Nu am mai intrat de mult pe internet.Nu am avut timp.Stiu ca suna ca o scuza cliseu dar chiar nu am avut timp sa aprind calculatorul.
 Va spun ca nu stiu cum va descurcati voi,cele cu mai multi copii dar eu cad lata in fiecare seara dupa ce bebelicica adoarme(bine macar ca are somnul de noapte linistit),iar ziua urc-cobor scari si incerc sa fac de toate(curatenie,mancare etc) dar oricat ma stradui,casa parca nu este curata,mancarea nu este gata la timp...
 Zilele trecute m-am rasfatat cu 15 minute pentru a imi da unghiile cu lac(incolor,bineinteles)
 Bebelicica este minunata,doar ca am avut si inca avem niste emotii cu o problema care credem noi ca nu exista de fapt si ca este doar o gresala pentru ca avem incredere in ce vedem la ea.
 Speram ca luna asta,dupa un al 3-lea drum la Bucuresti sa aflam despre ce este vorba.
 In atelier nu am mai intrat decat asa..rar,cu bebelicica in scoica si interesata de jucaria ei preferata -o banala punga care fosneste.


 Cu toate astea am terminat prima husa de la cele 3 tamburele cumparate atunci cand ne-am mutat si care erau tare uratele.Eram la un pas de a le arunca dar sunt extrem de practice,poti sta pe ele,pot fi folosite ca mici masute-cred ca am dat 50 de lei pe unul de la Dedeman daca nu ma insel.
 Ma bucur ca am mai reusit sa fac ceva pentru casa noastra si sa o coloram mai mult.
 Husa este facuta in intregime din resturile de la ultima patura si are acelas model.
 Arata tare drgut si am inceput-o pe urmatoarea care va fi in 2 culori.



 Eu cred ca o voi folosi ca masuta langa scaunul in care lucrez....


 Ideea este ca incep de la un timp sa ma intreb daca asta este noua noastra normalitate.
 Nu ma refer la oboseala..ci la faptul ca linistea noastra sufleteasca s-a dus.
 Nu cred ca vom mai avea parte de ea,mereu ne vom face griji pentru mica A.
 Chiar si cand va fi mare si plecata de acasa..vom gasi noi din ce sa ne facem griji(daca a mancat,daca si-a luat umbrela,daca stranuta de 3 ori in loc de 2 😆😆 )...
 Cineva drag mi-a zis ca  asa este cand ai bilet in primul rand.
 Cert este ca momentan sunt bulversata putin,nimic nu este asa cum ma asteptam,este absolut superb sa fi mama,dar tremurul asta al inimii si gandul la ziua de maine ma sperie.
 Asta pentru ca ea(mica A.) este perfecta 💗si eu nu.Iar eu m-am saturat de stangacii,vreau profesionalism din partea mea 😆😆😆.
 Ar trebui totusi sa imi fac griji pentru ziua de maine atunci cand va veni nu? 😕
 Da,probabil ca am sa ma pacalesc ca asa voi face 😆😆😆


Imbratisari!

P:S.va sfatuiesc sa va uitati pe Copilarim  unde Rux a lansat canalul de Youtube al blogului-sa imi spuneti mie daca nu are voce de spus povesti-calda si linistita...

duminică, 7 mai 2017

ZONA DE....REFUGIU

 Acum,mai mult ca oricand simt nevoia de un refugiu asa ca m-am intors in atelier,l-am reamenajat(nu va ganditi la modificari majore,ci doar de...confort-aici incluzand-ul si pe cel vizual) astfel incat sa satisfaca picul strop de timp pe care il petrec in el.Imagini,in alta postare,promit ..
 Pana atunci incerc sa fac mici proiecte pentru a colora casa si pentru a decora atelierul.
 Am primit de craciun niste fire absolut superbe ,un mix de bumbac cu acril care imi place la nebunie...


 Primul proiect creionat a fost o patura din patratele insa dupa ce am facut un anumit numar de patrate,m-am hotarat sa incropesc o perna pentru ca efectiv nu mai puteam de nerabdarea de a vedea firele transformate in ceva terminat..
 Diagrama pentru patratele este cumva..adaptata firului meu(Asta pentru ca modelul initial iesea prea labartat,iar mie imi place mai strans lucrul la paturi sau fete de perna)





  Imi este teama putin sa incep o patura cu aceste fire pentru ca nu stiu ce model sa aleg,iar ele sunt atat de frumoaseee si atata de palcute la atingere.Drept sa spun ma gandeam sa le opresc pentru perne si poate incerc sa fac o hainuta pentru mica mea...sa vedem...







  Zona mea de refugiu este absolut calda si colorata,iar mica A.are si ea momentele ei de vizita aici...ma gandesc cand o sa creasca cum o sa traga/stranga/adune/scoata tot de peste tot din atelierul meu ...abia astept...




 Imbratisari!

duminică, 23 aprilie 2017

MOTERHOOD ...

 De fix 6 saptamani am devenit mama.
 Cum este?Total diferit de ce ma asteptam.
 Daca ma intreba cineva acum o saptamana as fi zis ca este greu.
 Acum?Acum este coplesitor de...frumos.
 Nu stiu unde a fost A. atata timp(cred ca ne astepta pe noi,nehotarati si amanand mereu..)dar nu as vedea nicio clipa fara ea.
 Cum este ea?Este ..perfecta.Cu toate plansetele si colicile,cu toate stangaciile noastre,ea ramane..perfecta.
 Cum e descurcam noi?Din ce in ce mai bine.Invatam sa ne cunoastem,sa ne descoperim reciproc,invatam sa iubim mai mult decat credeam vreodata ca este omeneste posibil,invatam sa avem rabdare si sa oferim afectiunea in cele mai neasteptate forme si nuante...
 Daca stau bine sa ma gandesc,suntem parinti datorita copilului nostru,ei ii datoram aceasta mare satisfactie si ei ii ramanem recunoscatori ca ne-a ales pe noi pentru onoarea asta.
 Zambetul ei in toata splendoarea gingiutelor stirbe aduce soarele in zilele de ploaie nesfarsita si rece,ea face viata sa merite traita,ea a adus bucurie si sentimente pe care nici nu stiu cum sa le descriu...
 De acum nu doar ne ducem zilele,de acum traim cu adevarat.
 Ce imi doresc pentru ea?Sa devina un om mare,bun si empatic fata de cei din jur,sa nu conteneasca din zambit,sa fie fericita sanatoasa si sa iubeasca-oamenii,natura..lumea toata sa o iubeasca...
 A venit micuta A.si viata noastra s-a luminat...calatoria vietii noastre a inceput...




Imbratisari!





joi, 16 februarie 2017

ASTEPTAND...

 Ma uit afara si vad ca fiecare zi ne aduce mai aproape de primavara.
 Nici nu stiu unde au disparut muntii de zapada de acum o luna.
 Noi asteptam venirea celei mici.Mi se pare ca timpul trece din ce in ce mai greu.Sotul meu isi face de lucru pe afara iar eu...prin atelier.



 Incerc sa termin o fata de perna lucrata din patratele simple,mici si colorate.
 Am terminat abia o jumatate si simt ca m-am lovit de un "zid anti-mesterit" care ma tine departe de lucru.
  Cred ca se apropie clipa in care o vom vedea pe cea mica si nu imi sta mintea decat la acel moment de care ma tem dar pe care il astept cu atata nerabdare :)




 Ce mai fac?Umplu casa cu zambile care ne bucura in fiecare zi si care ne aduc aproape de primavara...anotimpul care ne va aduce cea mai frumoasa si deosebita floricia..micuta noastra A.
 Atatea planuri si idei,momente imaginate doar,emotii de nedescris,griji si framantari ...un amalgam de sentimente care isi vor gasi curand un final...





 Imbratisari!

marți, 31 ianuarie 2017

ZI DE MARTI.

 Ziua de astazi nu se anunta a fi cu nimic mai frumoasa decat cele de pana acum.
 Insa am fost uimiti sa ne zambeasca soarele dupa mult,mult timp de vreme inchisa si deprimanta chiar.
 Astept o zi ca asta de doua saptamani ca sa pot face poze luminoase la patura crosetata inceputa inainte de sarbatori si terminata...



 A iesit mai generoasa decat ma asteptam.
 Are in jur de 200cm/180 cm si a mai ramas cate un mic ghem(mic intr-adevar) din care cred ca iese si o fata de perna sau alte obiecte care merg facute din resturi.

  Imi amintesc o postare scrisa de Anca acum ceva timp in care spune ce face o casa sa fie un camin si dupa putina introspectie am ajuns sa cred acelas lucru:o casa este camin atunci cand esti inconjurat de oameni dragi si de lucruri care iti apartin(lucruri vesele,colorate,vii).
 Un astfel de lucru s-a dovedit a fi si patura aceasta,ne zambeste de pe canapeaua din living si ne ofera sentimentul de acasa,caldura si comoditate cand ne invelim cu ea..
 Este primul lucru mare facut de mine pentru casa noastra...si am prins gustul de a lucra mai mult pentru noi.


 Lavanda care a insemnat  buchetul meu de la mica noastra "nunta":


 O zi senina de marti este ziua de astazi,perfecta pentru idei de proiecte ce ne vor face sa apartinem si mai mult de casa in care traim(avem in gand sa reorganizam mica gradina,sa construim un foisor colorat,sa imi cumpar seminte de flori,sa economisim mai bine,sa fac modificari cu un buget cat mai redus in casa cum ar fi o husa frumoasa pentru canapea in locul unei canapele noi...etc)
 Au fost si sunt momente cand parca regret mutarea in casa in care locuim..insa sunt si avantaje la mijloc care ma fac sa cred  ca fost totusi o idee buna.
 Tine de noi sa ne asumam hotararile luate si,daca nu putem sa le schimbam,macar sa transformam situatia in favoarea noastra,sa ne aducem aportul,sa cream amintiri frumoase...pentru ca:



 Imbratisari!